„Agroturismul a apărut din dorința de a crește veniturile gospodăriilor rurale, prin valorificarea potențialului economic al acestora. Pentru a caracteriza agroturismul pe segmente specializate, se formulează o mulțime de definiții derivate.
*Din punct de vedere al spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului.
*Din punct de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănești, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată de timp, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și multe alte activități.
Produsele agroturistice oferite turiștilor sunt foarte diversificate și pot crea multe facilități:
- posibilitatea pregătirii mesei, de către turiști, din produse proaspete, obținute în gospodăria rurală;
- posibilitatea oferită turiștilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri tradiționale din gospodărie, localitate sau zonă, precum: nunți, spectacole folclorice, târguri sătești, hore, șezători, etc..
Fie că este vorba de turism rural sau de agroturism, conținutul activității se circumscrie coordonatelor:
- spațiul rural - cu aspecte referitoare la așezare din punct de vedere al mărimii, densității populației, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar și la mijloacele de găzduire: tip, confort, poziție;
- locuitori – populația păstrătoare a unor tradiții, obiceiuri, dar și deținătoare a terenurilor, a echipamentelor de găzduire și chiar ofertant de servicii;
- produse - pe de o parte, produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească și, pe de alta parte, produse turistice – atracții ce motivează deplasarea turiștilor.”
Alimentaţia publică se asociază tot mai frecvent activităţii de turism și reprezintă una din laturile importante ale servirii turistice, încadrându-se în grupa serviciilor de bază. Privită prin prisma calității sale de component al produsului turistic, aceasta determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei.
La modul general, alimentaţia publică are drept funcţie principală producţia şi distribuţia de hrană și băutură, în condiţii de securitate maximă faţă de clienţi.
Un rol important îl are şi clasificarea funcţiilor pe care le îndeplinește alimentaţia publică în:
funcţii sociale;
funcţii economice;
funcţii educative;
funcţii de alimentație;
funcţii culturale.
Activitatea de profil în alimentaţia publică se desfăşoară în următoarea structură:
a. unităţi pentru servirea consumatorilor;
b. unităţi de producţie;
c.unităţi de depozitare şi păstrare.
Deşi nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoi emanate de la consumatorul turistic, alimentaţia publică se asociază tot mai frecvent activităţii de turism, iar dinamica ei este din ce în ce mai mult pusă în legătura cu evoluţia dimensiunilor circulaţiei turistice.
Dezvoltarea turismului intern şi internaţional, perspectivele ce se conturează în această privinţă, au impus sporirea preocupărilor menite să asigure alinierea dinamicii serviciilor de hrană, la aceea a volumului şi exigenţelor cererii.
Sursa: https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-iasi/management/6-alimentatia-publica/2591931
